Definiția și funcțiile sociologice ale familiei în spațiul cultural românesc

Definiția și funcțiile sociologice ale familiei în spațiul cultural românesc

În faţa complexităţii deconcertante de forme, relaţii şi procese prin care se exprimă astăzi familia în diferite contexte culturale, apreciem ca oportună re-afirmarea succintă a opțiunilor sociale, culturale și legislative care definesc raporturile dintre organizarea familială şi societate în România.

Respectând alegerea fiecărei țări, societăți și epoci pentru un sistem familial sau altul, cerem ca opțiunile românilor să fie, de asemenea, respectate. Cu alte cuvinte, succinta prezentare care urmează este și un manifest al opoziției față de presiunile politico-ideologice venite dinspre unele țări și organisme internaționale care solicită schimbări radicale în legislația familiei din România. Din perspectiva autorilor prezentei analize, aceste schimbări sunt contrare intenției, naturii și consistenței țesăturii sociale autohtone, așa cum au fost și alte schimbări impuse în istoria recentă.

 

Ce este familia?

Din punct de vedere sociologic și legal, familia este grupul de persoane care relaționează în baza unor legături de sânge (faptul biologic al descendenței), a căsătoriei (act juridic) sau a adopției (act juridic ce care produce efecte identice cu descendența naturală). Orice alt temei (de ex. concubinajul) pentru recunoașterea relației de familie excede cadrului stabilit de Constituția României (art. 48).

 

Tipuri de familie recunoscute în România:

  • familia nucleară (soți căsătoriți + eventualii copii, naturali sau adoptați),
  • familia monoparentală (un părinte + copiii săi, naturali sau adoptați),
  • familia lărgită sau extinsă (mai multe generații care locuiesc în aceeași gospodărie),
  • familia extinsă modificată (mai multe generații care nu se gospodăresc împreună, dar au relații apropiate),
  • familia tulpină (unul dintre descendenți rămâne cu părinții și preia gospodăria).

 

Funcțiile sociologice pe care le îndeplinește familia:

  • funcția de regulator al relațiilor sexuale (ex: interzicerea incestului, impunerea fidelității între soți, interzicerea recunoașterii formelor alternative relațiilor între soți),
  • funcția de procreare: nașterea și creșterea copiilor,
  • funcția de socializare: familia ca grup primar optim prin care individul asimilează comportamente, limbaj, modele social culturale și se integrează social,
  • funcția psiho-afectivă: familia oferă mediul psiho-afectiv cel mai important și echilibrant pentru formarea și afirmarea personalității,
  • funcția protectivă: îngrijirea și protecția de către părinți a copilului, dar și a oricărui alt membru al familiei sau a părinților vârstnici de către copii,
  • funcția de status social: oferă membrilor săi un status social recunoscut în social și juridic: tată, mamă, fiu, frate etc,
  • funcția economică: familia funcționează ca o unitate cu un buget comun propriu familiei și în multe cazuri și ca unitate producătoare (gospodării proprii, asociații/întreprinderi familiale).

 

Ce este… și ce nu este căsătoria?

Căsătoria este un angajament reciproc luat de un bărbat şi o femeie în faţa autorităţilor publice. Prin încheierea căsătoriei, autoritatea se obligă la rândul său să acorde și să garanteze cel mai extins grad de protecție singurului fel de relaţie care, prin procreare, contribuie la continuitatea istorică a națiunii și la progresul societăţii umane în general. Pentru aceste motive, căsătoria are un statut special în legislație și Constituție.

Căsătoria nu este legiferarea unei relații de iubire sau afecțiune, indiferent cine sunt cei angajați în aceasta. Legea nu recunoaște o realitate subiectivă, deoarece aceasta nici nu poate fi constatată şi nici confirmată în mod obiectiv.

 

De ce legea ocrotește doar căsătoria și nu alte forme de conviețuire, precum concubinajul?

Legea trebuie să facă distincție clară între căsătorie și concubinaj, întrucât căsătoria:

  • prin caracterul său oficializat, prin angajamentul public luat de soți, este un puternic factor de coeziune și stabilitate care protejează și oferă condițiile optime pentru creșterea și educarea copiilor (interesul superior care trebuie tutelat fiind cel al copilului, prioritar față de oricare interes al adulților);
  • are temei în imperativul ocrotirii sănătății publice (prin promisiunea de fidelitate reciprocă a soților), al solidarității sociale (prin obligațiile create între soți) și în necesitatea creșterii demografice (imperativ de siguranță națională);
  • are temei istoric (principiile istorice ale tradițiilor democratice ale poporului român sunt precizate în art. 1 din Constituție).

Dincolo de aspectele care privesc viața privată, căsătoria nu este un simplu contract între persoane adulte, ci are statutul unei instituții publice de importanță majoră. Orice modificare în regimul juridic al căsătoriei are implicații pentru întreaga societate.

 

Sinteză realizată de Alianța Familiilor din România și Asociația PRO VITA (București)

Reflexele totalitare ale primarului din Târgu Mureș și obsesia statului-providență

Reflexele totalitare ale primarului din Târgu Mureș și obsesia statului-providență

Poziție comună Alianța Familiilor din România – PRO VITA (București) cu privire la declarațiile politice formulate de dl. Dorin Florea, primarul municipiului Târgu Mureș

De 3 decenii, conceptul de „drepturi ale copilului”, devenit unul major în dreptul internațional, își propune să tuteleze cu prioritate interesul superior al copilului, în orice decizii l-ar privi pe acesta. În practica instanțelor și instituțiilor însă, această noțiune, la fel ca toate noțiunile generale, ridică multiple dificultăți de interpretare.

Asemenea „dificultăți de interpretare” pare că întâmpină și domnul primar al municipiului Târgu Mureș, Dorin Florea: conform declarațiilor sale politice recente, copilul ar trebui protejat nu de sărăcie, ci de părinții săi săraci, prin decăderea din drepturi a acelor părinți care nu trec un test-grilă, standardizat la discreția autorității locale pe care Dorin Florea o prezidează. Vizate de această campanie sistematică și programatică sunt nu doar familiile care au deja copii, ci și cele care au intenția de a avea copii în viitor.

Apărătorii propunerilor lansate de dl. Florea vor invoca, fără doar și poate, multiplele cazuri de abuzuri ale părinților împotriva copiilor și nevoia lor de a fi apărați în fața violențelor de orice fel. Doar că prevederile deja existente în legislația penală și în legea specială sunt, în opinia noastră, suficiente, pentru că ele consideră decăderea din drepturi a părinților drept o situație de excepție și în niciun caz o regulă aplicată după un standard absurd, cum ar fi veniturile sau studiile părinților. Read more

Fără parteneriate civile, și mai ales fără echivalarea parteneriatelor civile cu căsătoria

În contextul alegerilor prezidențiale se discută, și se va mai discuta și mai intens, despre căsătoriile homosexuale și parteneriatele civile. Dl Paleologu recent a “clarificat” că e pentru căsătoria “tradițională” dar și pentru acordarea unor “drepturi” cuplurilor de același sex, cum ar fi vizita la spital, ca și cum până acum vizitele la spital nu se puteau face. Comentariul dânsului este suspicios având în vedere pozițiile lui opuse pe care le-a manifestat de-a lungul anilor.

Revin azi cu o Declarație comună privind subiectul, alcătuită de Alianța Familiilor din România și PRO VITA – București. De-a lungul anilor mișcarea pro-familie și mișcarea pro-viață din România au colaborat cu mult succes și profesionalism. Declarația de mai jos e un exemplu al acestei cooperări sincere și durabile.

PARTENERIAT CIVIL = CĂSĂTORIE

Facem apel la legiuitorii români să conștientizeze că reglementarea (stabilirea unui cadru juridic) situației cuplului de același sex aflat în uniune consensuală – dacă această reglementare naște un regim juridic similar căsătoriei, așa cum solicită insistent propunătorii – va produce, în interpretarea cadrului legal existent, recunoașterea tuturor celelalte drepturi pe care o familie le are astăzi, inclusiv accesul la adopție și procreare asistată.

Din experiența TUTUROR țărilor care au parcurs aceste etape rezultă că după legiferarea parteneriatului civil s-a ajuns la „reconceptualizarea” acestuia drept căsătorie în doar câțiva ani.

Exemplificăm în link http://provitabucuresti.ro/…/…/635-adoptie-parteneriat-civil: deși proiectele de lege privind parteneriatul civil (cu care Parlamentul este bombardat de 11 ani) interzic adopțiile pentru partenerii de același sex, această interdicție este una „de formă”, fiind evident discriminatorie în contextul juridic actual și nu va putea rezista unui control de convenționalitate sau constituționalitate.

REAMINTIM că în materia adopției se aplică principiul, recunoscut universal, conform căruia interesul superior care trebuie tutelat este cel al copilului, partea cea mai slabă, actul adopției neputând face obiectul satisfacerii vreunei dorințe sau aspirații a adulților. Ne pronunțăm, ca principiu, împotriva oricăror adopții la parteneriatele civile; prin natura lor, aceste aranjamente juridice nu se bucură de stabilitatea optimă creșterii și educării copiilor și nici nu întrunesc condițiile morale solicitate de art. 461 nCC pentru încuviințarea adopției.

Declarație comună semnată de:

Alianța Familiilor din România

PRO VITA București

Comunicat AFR

Către: Senatul României – Biroul Permanent

În atenţia: D-lui Președinte al Senatului,

dl. Călin-Constantin-Anton POPESCU-TĂRICEANU

Ref: Consultări – proiectul de lege privind parteneriatul civil

16 octombrie 2018

Domnule Președinte al Senatului,

 

Scopul Referendumului național din 6-7 octombrie pentru revizuirea Constituţiei nu a fost atins din cauza unei prezenţe insuficiente pentru atingerea cvorumului, dar opţiunea votanţilor a fost fără orice echivoc: peste 90% dintre cei prezenți au spus „DA” pentru căsătoria heterosexuală monogamă ca fundament al unei noi familii. Aceste procente se regăsesc şi la nivel naţional, conform sondajelor.

Neatingerea cvorumului nu înseamnă că societatea este de acord cu modificarea radicală a legislației privind familia.

În fond, neatingerea cvorumului s-a datorat unor motive terțe (lipsa informării, neclaritatea întrebării, politizarea dezbaterii și mai ales asigurărilor că „nimeni” nu atacă, propriu zis, instituția căsătoriei.

În aceste condiţii, anunțarea introducerii în circuitul legislativ a unei forme radicale a așanumitului „parteneriat civil” pentru cuplurile homosexuale, practic echivalent căsătoriei, la doar câteva ore după anunţarea rezultatelor referendumului echivalează cu o sfidare la adresa ultra-majorităţii care a votat DA la referendum. Senzaţia lăsată de susținătorii „minorităților sexuale” care cer adoptarea „de urgență” a legii este aceea de încercare frauduloasă de a specula aparenţa de eşec dată de neatingerea cvorumului, cu ocultarea opţiunii generalizate a alegătorilor de opoziţie faţă de recunoașterea legală a cuplurilor homosexuale, mai ales atunci când scopul acestei recunoașteri este „asigurarea cadrului necesar pentru viața de familie”.

Opțiunea de a asigura accesul la „parteneriate civile” și pentru cuplurile heterosexuale, deși acestea au la dispoziție instituția milenară a căsătoriei, este un alt aspect care ne alarmează.

Un astfel de proiect trebuie bine cumpănit atât în privinţa soluţiei alese cât şi a conţinutului concret al regimului juridic oferit, pentru a nu sabota familia și viitorul societăţii prin adoptarea unor soluții legislative iresponsabile, care vor avea ca efect anularea statutului privilegiat conferit căsătoriei în dreptul și în practica juridică.

În concluzie, o astfel de propunere legislativă, mai ales la modul radical în care a fost formulată, nu e recomandat să treacă fără o dezbatere reală și efectivă în societate și cu participarea și consultarea tuturor părților interesate, ceea ce reclamă timp și informarea constantă a populației și ascultarea ei.

Ca atare, având în vedere importanța deosebită a schimbărilor de regim juridic propuse, Alianța Familiilor din România, organizație a societății civile care a luat parte la toate dezbaterile majore care privesc evoluția familiei românești începând cu noul Cod Civil (2008-2009), vă solicită respectuos să nu admiteți eventuala solicitare de dezbatere în procedură de urgență a proiectului de lege privind parteneriatul civil și să facilitați organizarea de consultări cu toate părțile interesate.

 

Cu deosebită considerație,

Petre Costea
Președinte

 

Scrisoare AFR către Senat – original

DE CE REFERENDUMUL ESTE UTIL ?!

În ultimul timp diverse persoane, atât din mass media cât și oameni politici, spun că referendumul pentru familie este total inutil. Că instituția căsătoriei este în prezent clar reglementată neexistând niciun pericol pentru ca această ordine să fie modificată iar sumele cheltuite pentru această inițiativă sunt de fapt bani aruncați.

Redau mai jos textele din Codul civil precum și din Constituție aflate în discuție:

Art. 259 alin. (1) din Cod civil: Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii.

Art. 48 alin. (1) din Constituție:  Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

Supun atenției Dumneavoastră în cele ce urmează câteva motive care dovedesc utilitatea și oportunitatea acestui referendum.

Recent Curtea Constituțională a României a publicat Decizia nr. 539/17.09.2018[1] prin care constată că Legea de revizuire a Constituţiei României respectă dispozițiile constituționale referitoare la revizuire. În opinia separată la această hotarâre judecătorul Daniel Morar precizează între altele că:  “opțiunea legiuitorului constituant din 1991 pentru sintagma „între soți” (nelimitată la uniunea dintre un bărbat și o femeie) demonstrează viziunea sa democratică și progresistă, care a impus o soluție suplă, adaptabilă modificărilor care pot surveni în societate” și ”atât din punct de vedere terminologic, cât și din punct de vedere al evoluției instituției căsătoriei în plan juridic, este evident că noțiunea de ”soți” nu este identică cu cea de bărbat și femeie”. Conex cu această opinie este cazul Coman și Hamilton prin care persoanele în cauză au încercat fără succes recunoașterea în România a căsătoriei între persoane de același sex contractată în Belgia. Astfel reclamanții au invocat neconstituționalitatea[2] dispozițiilor din Codul civil care interzic recunoașterea căsătoriei între persoane de același sex contractate în afara României.

În consecință, în formularea actuală a textului constituțional, noțiunea de ”soți” este interpretabilă în funcție de vederile “progresiste” ale judecătorilor CCR. În acest fel viitoare excepții de neconstituționalitate au șanse să fie tranșate diferit față de cazul Coman și Hamilton.

Pe de alta parte dacă “suveranitatea apaține poporului care o exercită prin organele reprezentative … precum și prin referendum” un om politic serios nu poate ignora sau declara ca inutilă o inițiativă cetățenească de revizuire a constituției care a strâns mai bine de 3 milioane de semnături, fapt nemaiîntâlnit în istoria post-decembristă. Ba mai mult, prin prisma celor menționate anterior, prin această inițiativă legislativă electoratul își dovedește maturitatea și spiritul prevăzător.

Nu în ultimul rând inițiativa de a supune referendumului popular definiția căsătoriei nu este nicidecum singulară la nivel european[3]. Dimpotrivă, astfel de inițiative s-au derulat de-a lungul și de-a latul continentului european, 13 state permițând căsătoria între persoane de același sex pe când alte 11 au restrâns prin Constituție căsătoria la persoane de sex diferit, astfel că mai degrabă am putea spune că suntem în trend.

[1] https://www.ccr.ro/files/products/Decizie_539_+op.pdf

[2] https://www.ccr.ro/files/products/decizia_534_2018.pdf

[3]https://ro.wikipedia.org/wiki/Referendumul_de_modificare_a_articolului_48_din_Constitu%C8%9Bia_Rom%C3%A2niei

Afiş referendum

Vă punem la dispoziţie un afiş, pe care l-am primit de la CpF, în format A3 şi A4 pentru tipărire şi distribuire.

 

A4 – Descarca apăsând butonul de mai jos:

[easy_media_download url="http://www.alianta-familiilor.ro/wp-content/uploads/2018/09/Afis-Referendum-A4-1.jpg" force_dl="1" text="Descarcă A4"]

A3 – Descarca apăsând butonul de mai jos:

[easy_media_download url="http://www.alianta-familiilor.ro/wp-content/uploads/2018/09/Afis-Referendum-A3-1.jpg" force_dl="1" text="Descarcă A3"]

 

Flyer referendum

Pentru a descărca flyer-ul pentru referendum apasă butonul de mai jos !

[easy_media_download url="http://www.alianta-familiilor.ro/wp-content/uploads/2018/09/flyer-referendum-.jpg" text="Descarcă" force_dl="1"]

OPINIE JURIDICĂ: Procesul legislativ de adoptare a legii de revizuire a Constituției României pentru modificarea art. 48(1) este constituțional (Document)

Asociațiile Alianța Familiilor din România și PRO VITA (București) au depus la Curtea Constituțională o opinie juridică „amicus curiae” (prietenii curții), în vederea exercitării de către aceasta a controlului de constituționalitate a Legii nr. 569/2016 – Lege de revizuire a Constituţiei României, inițiată de cetățeni cu drept de vot și adoptată de Parlamentul României.

Semnatarele solicită plenului Curții să constate constituționalitatea procesului legislativ de adoptare a legii, în contra pretinsei „vicieri” a acestuia, invocată de terțe părți în temeiul neconstituționalității unor modificări aduse Regulamentului Senatului privitor la procedura de vot în cazul iniţiativelor de revizuire a Constituţiei.

Astfel, arată semnatarele, Camera Deputaţilor şi-a dat votul asupra inițiativei cetățenești de revizuire a Constituției la 09.05.2017, fiind legal învestită în temeiul unui regulament ce se bucura de prezumţia de constituţionalitate la acea dată. Contestarea modificărilor aduse Regulamentului Senatului și decizia privind neconstituționalitatea acestora au survenit ulterior votului; or, deciziile Curții produc efecte numai pentru viitor.

A sancţiona ordinea de vot în camere şi a lipsi de efecte votul de adoptare a revizuirii dat în ambele camere, în condiţii de egalitate perfectă de legitimitate deliberativă (principiul „bicameralismului perfect”), ar însemna a sancţiona nu rezultatul deliberării, întru nimic viciat, ci pe iniţiator – cetăţenii semnatari ai inițiativei – în ocrotirea intereselor căruia se presupune că se acţionează, deși acesta nu a fost prin nimic prejudiciat de procesul legislativ.

Verificarea constituționalității este etapa finală din parcursul legislativ al inițiativei cetățenești de revizuire a articolului 48(1) din Constituția României. Conform legii nr. 47/1992, în termen de 5 zile de la adoptarea legii de revizuire, Curtea Constituţională se pronunţă, din oficiu, asupra acesteia.

Documentul poate fi citit integral aici.

OPINIE JURIDICĂ: Interzicerea recunoașterii în România a căsătoriilor între persoane de același sex încheiată în afara țării este constituțională (Document)

Preluat de pe: culturavietii.ro

Asociațiile Alianța Familiilor din România și PRO VITA (București) au depus la Curtea Constituțională un amicus curiae (opinie juridică / memoriu juridic) în dosarul referitor la excepția de neconstituționalitate a articolelor 277 alin. 2 și 4 din Codul Civil (interzicerea recunoașterii în România a „căsătoriilor” între persoane de același sex încheiate în afara țării) ridicată de Adrian Coman și Clay Hamilton.

Cauza, care a fost repusă pe rol și urmează a fi, posibil, soluționată pe 5 iulie, a fost amânată mai bine de un an și jumătate, perioadă în care Curtea Constituțională a adresat Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) întrebări preliminare prin care solicita, în esență, să lămurească dacă noțiunea de „soț” din art. 2 (2) lit. a din Directiva 2004/38/CE privind libera circulație include și soțul de același sex, dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene, al unui cetățean european, legal căsătoriți într-un alt stat membru UE decât statul gazdă și dacă Directiva cere ca statul membru să acorde rezidență pe teritoriul său mai mult de 3 luni unui soț de același sex al unui cetățean European. Despre decizia CJUE puteți citi aici.

Prin amicus curiae semnatarele solicită să fie respinsă excepția de neconstituționalitate, întrucât problematica dreptului de rezidență este vizată doar de textele incidente din OUG nr. 102/2005 de implementare a Directivei privind libera circulație, iar nu de art. 277 alin. 2 și 4 din Codul Civil, care nu contravine dreptului comunitar și nici Constituției.

Prezentăm mai jos principalele argumente ale intervenției, în drept:

  • Statele membre sunt libere să autorizeze sau să nu autorizeze căsătoria între persoane de același sex (cf. parag. 37 Hotărârea CJUE); prin urmare, rezultă că statele membre sunt libere inclusiv să nu recunoască astfel de căsătorii încheiate în alte state, în caz contrar interdicția putând fi eludată prin încheierea căsătoriei într-un alt stat pentru a fi recunoscută ulterior în statul care o interzice.
  • Art. 277 alin. 2 Cod Civil reprezintă opțiunea statului român, ca aplicație a principiului constituțional tradițional al heterosexualității căsătoriei din art. 48 din Constituție.
  • Noțiunile de drept comunitar care trebuie implementate/aplicate pe teritoriul statului membru sunt concepte cu caracter autonom față de noțiunile desemnate prin termeni similari în legislațiile naționale, pe care nu le modifică, ci doar reclamă ca legea internă să permită aplicarea directivei în conformitate cu conținutul său autonom la domeniul de interes reglementat, în speță la acordarea dreptului de ședere.
  • CJUE a statuat că noțiunea autonomă de „soț” din directiva privind libera circulație se referă și la soții de același sex căsătoriți în alte state, dar nupentru a obliga statele să recunoască această căsătorie în sensul acordării regimului specific soților pe teritoriul său, ci strict în privința circumscrierii sferei persoanelor care au drept de ședere conform art. 2 pct. 2 din Directiva privind libera circulație.
  • Dispozițiile art. 277 alin. 2 CC care interzic recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex, atâta timp cât se coroborează cu cele din art. 277 alin. 4 CC, sunt constituționale, întrucât nu se opun libertății de circulație și de ședere ale persoanelor menționate în art. 2 pct. 1 și 2 din Directiva privind libera circulație, aflate în ipoteza unor căsătorii între persoane de același sex dar nerecunoscute pe teritoriul României.
  • Singurul act normativ care, eventual, cel mult, ar fi necesitat o clarificare printr-o decizie interpretativă de constituționalitate ar fi O.U.G. nr. 102/2005, ce a transpus în dreptul intern Directiva 2004/38/CE privind libera circulație.
  • Art. 277 alin. 2 în coroborare cu art. 277 alin. 4 Cod Civil nu discriminează și nu fac diferențiere pe criteriul sexului persoanei sau orientării sexuale, raportat la persoanele referite ca „soți” potrivit dreptului comunitar, prin urmare respectându-se art. 4 și art. 16 din Constituție; totodată, se respectă și art. 26 din Constituție privind viața familială, întrucât se aplică efectiv, prin utilizarea noțiunii autonome de „soț”, prin intermediul art. 277 alin. 4 Cod Civil.

Documentul integral aici