ANALFABETISMUL VALORIC

Anul 2020 va rămâne în memoria noastră toată viața, fie tineri, fie vârstnici. Motivele le cunoaștem cu toții. Oamenii cu rațiune, însă, se întreabă cum va fi reconfigurată lumea post 2020 și, mai ales, cine ori care grup își va imprima agenda, ideologia ori gândirea mai profund ca alte grupuri în noua societate globală? Va fi noua lume una a valorilor ori a non-valorilor? Una în care valorile creștine și creștinismul în general vor domina, ori vor fi marginalizate?

Cresterea analfabetismului valoric

Înainte de a discuta subiectul acesta, însă, e important să discutăm altul, la fel de important: analfabetismul valoric al anului 2020. Secularismul și revoluția sexuală au transformat generațiile de după 1960 în generații analfabete din punct de vedere valoric. Secularismul, elita politică, instituțiile europene și cele globale și mass-media au reușit să ne transforme în analfabeți valorici. Dacă din 1960 încoace s-a făcut progres în domeniul științei, sănătății, economiei și în domenii similare, în domeniul valorilor s-a produs o involuție rapidă si deloc de bun augur.

Fără valori nu poți clădi o societate ori un viitor. Trecutul și istoria ne dovedesc lucrul acesta. Trecutul a fost clădit pe valori, iar când valorile au fost ignorate și înlocuite cu non-valori, au intervenit rectificări ocazionale care au readus societatea la normal. Se va întâmpla acest lucru și în lumea post 2020?

Un exemplu e familia. Occidentul a distrus noțiunea de familie și căsătorie. Cu o agresivitate fără precedent, din 1960 încoace Occidentul a făcut eforturi susținute și intenționate să distrugă cea mai veche, elementară și stabilă instituție socială cunoscută omenirii: familia și căsătoria naturală. Obstinația și pasiunea cu care Occidentul a urmărit acest obiectiv sunt greu de justificat, atât la nivel rațional, cit și la nivelul conștiinței. De la an la an, generațiile tinere sunt tot mai analfabete privind familia și căsătoria. Aceste instituții devin tot mai străine în mințile lor și, în timp, vor putea chiar dispărea în întregime. Tot mai mulți tineri nu mai văd nicio valoare, și nici nu mai atașează nicio importanță socială acestor instituții.
Divorțurile devin excedentare în raport cu căsătoriile, tot mai puțini tineri se căsătoresc, iar numărul copiilor care se nasc în familii naturale ori intacte devine tot mai mic.

Din Germania în Singapore și din Finlanda în Filipine, realitatea este aceeași: familia și căsătoria sunt instituții tot mai străine tinerilor. Asta este dovedit de datele provenite din aceste țări doar în cursul săptămânii trecute.

[Link: https://www.straitstimes.com/…/number-of-marriages-register…]

Read more

DEZINFORMAREA PUBLICISTICA

Mass-media, în special cea de stânga, ne acuză, pe noi cei care transmitem informații ori interpretări alternative și diferite de cele aflate în presa tradițională, de răspândirea de fake news. Din când în când e nevoie ca mass-media tradițională să se privească în oglindă și să vadă cât de mare i-a crescut nasul. Astăzi discutam cazul New York Times / NYT.

Fake News – lui New York Times ii creste nasul

Mass-media tradițională nu se simte în apele ei în era internetului. Oamenii citesc mai puțin ziarele tradiționale, ziarele fac mai puțini bani din reclame, și sunt forțate să-și găsească surse alternative pentru a evita falimentul. Furia lor e în special direcționată către oamenii de rând care subscriu la surse alternative pentru a fi informați.

La fel Mark Zukenberg și Facebook. În tandem cu declinul veniturilor ziarelor, veniturile lui Mark Zuckenberg au crescut enorm. Mass-media a devenit invidioasă și, pentru a-și menține poziția dominantă, face ceea ce mass-media se pricepe să facă mai bine: își acuză opoziția de transmiterea de fake news, ori știri false, inclusiv pe Mark Zuckenberg.

Dacă mass-media s-ar privi în oglindă, însă, ar putea vedea că și ea are o sumedenie de lacune. Recent am dat peste un articol care ni-a amintit de câteva comentarii pe care deja le-am scris în ultimii ani despre NYT ca focar de fake news. [https://www.firstthings.com/web-exclusiv…/…/liars-go-to-hell] În principal, am scris despre minciunile publicate de cel mai influent ziar din lume despre foametea voită creată de Stalin în anii 30 pentru eliminarea chiaburimii din Uniunea Sovietică. A început-o în Ucraina și a extins-o în Caucaz și Asia Centrală. În 2 ani au murit 10 milioane de oameni.

Read more

HAGIA SOPHIA – INCA UN ATAC PSIHOLOGIC IMPOTRIVA CRESTINILOR

Numim lucrul acesta nu progres, ci involuție. Investim timp, energie, resurse financiare enorme pentru a transforma societatea globală în una mai tolerantă, în care respectul pentru confesiuni, civilizații și culturi diferite devine mai pronunțat. Decretul semnat de Erdogan pe 10 iulie este o dovadă că nu facem progres în această direcție, ci pași decisivi înapoi. Dacă la acest gest atât de tragic adăugăm atacurile teroriste împotriva creștinilor (care mai în toată lumea sunt facute de teroriști musulmani), concluzia e și mai tristă: suntem ținta unui genocid calculat, sistematic și bine programat. Un genocid lent, mai mult sau mai puțin tacit, mai mult sau mai puțin agresiv, mai mult sau mai puțin deschis.

În 2020, China persecuta creștinii mai mult ca oricând din anii 1970 încoace, anarhiștii anului 2020 atacă mai mult ca oricând bisericile și simbolurile creștine amplasate în spațiul public în America, iar teroriștii Boko Haram și alții atacă și ucid mai mulți creștini în 2020 în Nigeria, Niger, Mali, Congo, Mozambique, Tanzania, Uganda etc. ca oricând. Să fie asta doar o coincidență?

Politica lui Erdogan

E posibil ca Erdogan să se fi folosit, ori, îndrăznesc să spun, inspirat în acțiunea lui, de evenimentele acestea atât de tragice pentru creștinism care s-au petrecut în doar ultimele 3 ori 4 luni? Occidentul tace, fiind paralizat de coronavirus, colapsul economic, anarhie, un simțământ al vinovăției în raport cu trecutul. Nu se aud voci care să condamne Turcia și pe Erdogan. Critică, da, dar cuvinte de dezaprobare categorică, nu. Casa Albă a ales tăcerea. Rusia a fost mai vocală. Presa europeană a fost critică, dar Uniunea Europeană a ales și ea tăcerea.

Urmărim zilnic declarațiile relevante care parvin din Parlamentul European, dar nu se spune nimic la adresa Hagiei Sophia. Subiectul favorit rămâne Polonia catolică și atacurile susținute împotriva polonezilor și a lui Duda. Parlamentul European e critic la adresa Turciei doar când critică politica lui Erdogan privind “minoritățile sexuale”.

Read more

NU VOM UITA NICIODATA MASACRUL CRESTINILOR DIN SRI LANKA

Recent au fost publicate detalii inedite privind masacrul celor 269 de creștini din Sri Lanka în ziua Sfintelor Paște din aprilie 2019 într-o vastă investigație publicată pe 2 iulie de New York Times Magazine. [Link: https://www.nytimes.com/…/m…/sri-lanka-brothers-bombing.html]

Articolul are în centrul atenției mai puțin pe creștini și victimele atacurilor teroriste și mai mult pe doi frați musulmani teroriști care au masacrat creștinii: Inshat Ibrahim și Ilham Ibrahim. Cei doi făceau parte dintr-un grup de 8 teroriști bine pregătiți care în ziua Paștelor au coordonat cel mai sângeros masacru din istoria insulei: 8 lăcașuri de închinare au fost atacate aproape simultan, lăsând în urmă 269 de cadavre.

Înregistrările video îl captează pe Inshat în dimineața Paștelui în lobby la hotelul unde, la subsol, creștinii se întâlneau în mod regulat pentru închinare. Teroristul părea timid și nehotărât, în spate având un backpack cu exploziv. Înregistrările continuă minute de-a rândul, timp în care tânărul terorist urmărește numărul crescând de creștini care intră în lobby, iar apoi merg pe trepte în jos pentru a intra în sala de închinare. Minute mai târziu începe slujba, Inshat coboară pe trepte, iar ultimele înregistrări îl prind trăgând fitilul după care explozivul din rucsacul lui își fac efectul ucigând. Este și momentul în care înregistrările încetează.

Explozivul a ucis 20 de persoane, restul de până la 269 fiind ucise de ceilalți teroriști.

Atacurile teroriste din Sri Lanka au fost cele mai bine coordonate atacuri ale unor teroriști asociați cu Isis, și cele mai sângeroase dintre toate. Mai sângeroase chiar ca și cele de la Bataclan, din Dakha, Bangladesh ori San Bernardino, California.

Read more

O EUROPA SEDATA: IMPRESIILE LUI MICHEL HOUELLEBECQ

Houellebecq e un scriitor care dă impresia unui pervert. Si in realitate, dar si dupa modul in care scrie. Dacă în realitate e, nu știm, dar personajele pe care și le imaginează în cărțile lui sunt toate perverte. Houellebecq, însă, extinde la scară europeană decadența sexuală care caracterizează personajele cărților lui, dând de înțeles, că însăși Europa a devenit ireversibil pervertă, așteptând, la fel ca și personajul principal din Serotonin, o moarte lentă, fără durere, după ce facultățile fizice care pot asigura plăcerile trupului devin neputincioase.

Obsesia cu sexualitatea

De unde vine această obsesie a personajelor lui Houellebecq cu sexualitatea, și, prin extensie, a întregului continent și a generației prezente? Dintr-o minte focalizată pe plăcere, hedonism, pornografie, și lucruri similare care dau plăcere trupului.

În 2019 a fost publicata versiunea engleza a cartii Serotonin, unde Houellebecq își imaginează viața unui funcționar de stat, angajat al Ministerului Agriculturii, iar ocupația lui principală este să asigure competitivitatea produselor agroindustriale franceze pe piața internațională.

Cu acest scop călătorește intens, în Europa, America de Sud, Africa, Asia. Evită America, dând de înțeles că, pe lângă vinuri și brânzeturi, Franța nu poate da mult Americii. Sarcina lui, însă, e să contracareze prezența produselor americane pe piața internațională, făcând propagandă împotriva giganților agroindustriali americani, inamicul numărul unu pentru el fiind Monsanto.

Ce are asta de a face cu personajul principal al cărții lui Houellebecq? Numele lui e Florent. Florent reprezintă angajatul tipic occidental care muncește într-o companie multinațională ori în funcții influente în administrația de stat. Angajatul, asemenea lui Florent, e singur la părinți. Nu e căsătorit. Nu are familie, nu întemeiază o familie, nu se căsătorește niciodată. Câștigă bine, slujba îi împlinește ambițiile profesionale, și întreține relații cu diferite tinere de-a lungul vieții, tinere din diferite grupuri etnice ori rasiale. Vacanțele sunt lungi, banii trebuie cheltuiți. Pe plăcere și lucrurile care aduc plăcerea.

În timp, însă, Florent își dă seama că abilitățile lui fizice care îi dau plăcerea, inclusiv viața intimă, îi slăbesc. Trupul îi slăbește, se îngreunează, femeile, mai ales cele tinere, îl găsesc mai puțin atractiv, și pentru a-și satisface dorințele personale, Florent încearcă să ademenească fete tinere din țări sărace. Impresia cititorului, de fapt, e că lui Florent îi plac tinerele din Moldova mai mult ca oricare altele. E frustrat, însă, că nu își găsește o prietenă.

Odată ce abilitățile fizice îi intră în declin, depresia lui Florent se intensifică. Între timp, ambii părinți îi mor, se sinucid împreună după ce sănătatea tatălui lui Florent se deteriorează ireversibil. În consecință, tata alege să se sinucidă. La fel și mama. Florent participă la înmormântarea părinților lui, catolici buni, și, pentru prima dată după zeci de ani, aude o omilie de genul celor pe care nu le-a mai auzit din copilărie. Găsește omilia preotului plictisitoare. Pentru o vreme. Căci cuvintele preotului și imaginea trupurilor moarte ale părinților îl urmăresc și îi cauzează neliniște.

Urmărirea e insistentă. Îl urmăresc chiar și în momentele de intimitate și în locurile în care călătorește prin lume. Intră într-o stare de depresie acută și, după ani de indecizie, își ia inima în dinți și merge la un psiholog. I se prescrie Captorix, un medicament antidepresiv care îl ajută să-și revină la normal. Pentru o vreme. E o vreme în care își continuă viața hedonistă, trăind cu o japoneză, o spaniolă, o adolescentă din Jamaica etc. Lista devine tot mai lungă, dar la fel și depresia, iar Captorixul ajută tot mai puțin.,

Read more

COLAPSUL MENTAL SI EPOCA ANARHIEI

În ultimele săptămâni s-a produs un colaps mental în rândurile occidentalilor. Nedumerirea, dezorientarea, inabilitatea de a face o diagnoză a evenimentelor, ni se par evidente. Și nu e de mirare, având în vedere viteza cu care se petrec, în zilele acestea, evenimente istorice extrem de radicale și cu consecințe la fel de radicale.

Agresiune si eradicarea istoriei

China elimină autonomia fostei colonii Hong Kong, fără ca Occidentul să reacționeze ori presa din Marea Britanie să sufle o vorbă. Dimpotrivă, Occidentul își are ochii ațintiți asupra Americii, prevestindu-i colapsul. Privește exact în direcția în care China dorește, dându-i ei oportunitatea de a agresa fosta colonie britanică.

În SUA, evenimentul brutal din mai 25 s-a transformat în anarhie, o anarhie nemaicunoscută din anii 60. Ea s-a extins și în Europa. Manifestări și acțiuni anarhiste se produc în Marea Britanie, Belgia, Franța, iar mai nou și în Australia. Ele sunt atât de radicale și de numeroase, încât dau impresia unui colaps civilizațional.

Statuia lui Churchill a fost dărâmata, temporar, de anarhiști pe motiv că ar fi fost rasist. Alte statui au fost dărâmate în Marea Britanie, Belgia, Franța și în alte locuri cu scopul de a eradica „trecutul rasist” al Occidentului.

Cele mai radicale acțiuni, însă, s-au petrecut, tot de unde au pornit, Minneapolis. În Minneapolis consiliul municipal a decis desființarea poliției. Fabricile incendiate din oraș au anunțat că nu se vor mai redeschide și că se vor muta în alte state.

În Buffalo, New York, 57 de polițiști și-au dat demisia după ce 2 dintre ei au fost suspendați din funcție pentru că au îmbrâncit un protestatar în vârstă. În New York, poliția cere simpatie din partea presei pentru a-și putea face treaba fără a fi demonizată în permanență, dar fără succes. În Atlanta, un grup de polițiști și-a dat si ei demisia.

Read more

ROSS DOUTHAT: CUM VA ARATA LUMEA POST-DECADENTA?

Pe Ross Douthat deja l-am menționat de mai multe ori în comentariile noastre, el fiind autorul cărții recent publicate (2020) The Decadent Society: How We Became the Victims of our Own Success / Societatea decadentă, cum am devenit victimele propriului nostru succes.

Douthat e creștin autentic, conservator, are o peniță ascuțită, posedă discernământ, de profesie fiind editorialist la cel mai mare ziar din lume, The New York Times. Soț și tată a 4 copii, Douthat locuiește la New York și a rămas fidel catolicismului în care s-a născut. Nu scrie teologie, ci filtrează evenimentele zilei din perspectiva creștină. Cartea a fost publicată înainte de erupția pandemiei, dar tema dominantă a cărții se aplică și situației noastre pandemice: succesul și bunăstarea de care ne bucurăm se datorează muncii a sute de ani a părinților noștri. În ultimii 50 de ani am făcut mai mult progres economic, științific, și în alte domenii ca oricând. Dar totuși, astăzi suntem mai mizerabili, mai dezorientați moral, mai deprimați și mai dependenți de medicamente anti-depresive pentru a confrunta viața decât oricând.

Stagnare

Era istorică curentă, scrie Douthat, are patru caracteristici: (1) stagnation / stagnare; (2) sterility / sterilitate; (3) sclerosis / scleroză; și (4) repetition / repetiție (adică lipsa de inovație).

Ne aflăm, analizează el, într-o stare de „sustainable decadence / decadență sustenabila”, una care, însă, pentru noi e foarte confortabilă. Această decadență: (1) ne face „comfortably numb” / confortabili și atrofiați față de mizeria morală în care trăim; (2) constituie o formă de „kindly depotism” / despotism indulgent; (3) ne pune într-o stare de anticipație a finalului civilizației; și (4) ne prelungește agonia decadenței.

Recomandam cartea lui Douthat. Cartea e relevantă azi și pentru că, ultima parte a ei, supune unei analize întrebarea „cum va arăta epoca post-decadentă?” Această întrebare e relevantă și pentru aceste zile de pandemie când ne întrebăm, iar specialiștii caută să ne explice, cum va arăta lumea post COVID-19?

Întrebarea, deci, e identică, dar se aplică unor situații total diferite. Când și-a scris cartea, Douthat anticipa un final al erei decadenței, dar și încerca să contureze o lume post-decadentă. Nu a anticipat pandemia, nici o configurare a lumii post-pandemice. Douthat privește la modul în care civilizațiile trecute decadente s-au epuizat de la sine și au fost înlocuite de altele. Ca exemplu, el vede sfârșitul civilizației aztece și înlocuirea ei cu civilizația europeană catolică. Civilizația aztecă s-a prăbușit din cauza decadenței, o decadență intrinsecă aztecilor și populației maya, care nu a putut ține piept erupției pandemiei microbilor aduși de soldații lui Cortes și Pizarro. (Paginile 189 -190)

Read more

CELE 21 DE ZILE CARE AU INFECTAT LUMEA CU CORONAVIRUS

De la o zi la alta aflăm tot mai multe detalii privind modul în care China comunistă a infectat globul cu virusul Wuhan. Asta s-a produs pe parcursul a 21 de zile de inacțiune și dezinformare din partea comuniștilor chinezi. Vă împărtășim ultimele date pe care le-am depistat privind subiectul și care au fost publicate într-un dosar din 12 mai de publicația germana Spiegel International. [Link: https://www.spiegel.de/…/a-failed-deception-the-early-days-…https://www.theatlantic.com/…/time-americans-are-do…/611056/]

Decembrie 31, 2019

Nu se știe exact când s-a produs prima infectare. Cert e că ea s-a produs în Wuhan, China. A fost o scurgere a virusului din laboratoarele din Wuhan, ori o infectare subită a vânzătorilor din piețele umede / wet markets ale orașului unde se vindeau pești și produse marine? Autorii articolului nu spun pentru că nu știu. Casa Albă ne spune că virusul a scăpat dintr-un laborator, a infectat oamenii dintr-o piață din Wuhan, iar după aceea s-a extins în toată lumea.

Comuniștii Chinei ne spun tocmai invers, că virusul nu a fost produs în laborator, nu a apărut în piețele din Wuhan, ci că ar fi fost adus în China de un grup de atleți americani veniți pentru o competiție sportivă în toamna lui 2019. Ultima explicație e o fabricație crasă a comuniștilor chinezi pe care nu o crede nimeni. Cine spune „nu există Dumnezeu” nu poate spune adevărul.

Câțiva jurnaliști de la Spigel International au mers în China în aprilie și au luat interviuri pe unde au reușit, ori unde li s-a permis să ajungă. Au vorbit cu medici, oficialități, oameni suferinzi de virus, dar în Wuhan li s-au interzis interviuri cu medicii de la Institutul de Virologie. Acolo s-a încheiat călătoria lor în China, în fața porților faimosului laborator din Wuhan. Într-un sens, deci, informațiile din articol sunt incomplete.

Wuhan e o metropolă uriașă, mai mare ca New York, Londra sau Paris. În acea aglomerație umană, pe 20 decembrie 2019, Chen, un vânzător de produse marine din cea mai insalubră piață din Wuhan, nu se simțea bine. Avea 42 de ani. După 4 zile de febră și vomitări s-a dus la medic. I s-a făcut o perfuzie, fără ca medicii să suspecteze un nou virus la orizont. Situația lui Chen, însă, s-a înrăutățit și pe 26 decembrie a fost internat în spital.

În cele șase zile, însă, tot mai multe persoane care fuseseră la aceeași piață ori munceau acolo raportau aceleași simptome: febră, vomitări, tuse greu de stăpânit. Treptat, în acea săptămână, zeci, apoi sute de persoane s-au dus la medic, iar apoi au fost internați în spitale. În piață se vindeau tot felul de animale exotice și stranii: lilieci, hârciogi, șerpi, pangolini și chiar pui de lup. Pe 1 ianuarie, piața a fost închisă, dar, în aprilie, când jurnaliștii germani au vizitat piața, mirosul greu și nesănătos al pieții încă plutea în aer.

Pe 27 decembrie a fost depistata prima infecție COVID-19 în Franța.

Pe 31 decembrie, municipalitatea din Wuhan a spălat și dezinfectat piața unde se infectaseră zeci de persoane și care au transmis infecția la sute, iar apoi la mii de alte persoane. Tot pe 31 decembrie, medicul ca re l-a tratat pe Chen a ajuns la concluzia că el suferea de un virus până atunci necunoscut. În timp, acel virus a primit numele de COVID-19. Medicul și-a împărtășit impresiile cu alte laboratoare din China, iar apoi din Statele Unite. Pe 11 ianuarie, autoritățile chineze au închis laboratoarele din Shanghay, unde se examina coronavirusul și germenii depistați la cei infectați.

Read more

DEVENIM PRIZONIERII STATULUI PROVIDENTIAL

Devenim prizonierii statului providențial?

Incercam să discutam, din când în când, contururile care deja încep să se configureze privind epoca post-Covid-19. Că virusul COVID-19 deja a împărțit zilele noastre într-o eră pre-COVID-19 și una post COVID-19 nu se mai pune la îndoială. Întrebarea cea mai fierbinte, însă, este cum va arăta lumea post-COVID-19 din punct de vedere economic, politic, social, geopolitic etc. Astăzi discutam un subiect care neliniștește: relația din stat și cetățean, intrebind: vom deveni noi prizonierii statului providențial? Există precedent și tentație în acest sens. Istoria ne adeverește că în vremea faraonilor, pe vremea lui Iosif, milioane de egipteni s-au făcut robi lui faraon și statului pentru a-și salva viața. Pentru ei, faraon era încarnarea autorității providențiale.

Evenimentele acelea s-au petrecut cu aproape 3500 de ani în urmă, dar natura omului, tentațiile și proclivitățile ființei umane în vremuri de cataclisme și pandemii au rămas aceleași: pentru a ne proteja, suntem gata să acordăm statului un rol exagerat de important și dominant în societate.

Tentația aceasta e și mai mare și serioasă în zilele noastre deoarece statul secular deja ne-a ademenit și programat să fim dependenți de el pentru bunăstarea individuală. În anii 80 ai Secolului XIX, Cancelarul Germaniei, Bismark, a lansat primele politici socialiste din Europa pentru a preveni clasa muncitoare germană să fie infectată de virusul marxismului și comunismului. Imediat după aceea, britanicii au făcut la fel, iar apoi au urmat francezii, scandinavii și alte țări europene până când cetățeanul a devenit extrem de dependent de stat pentru bunăstarea personală. În timp, politologii și sociologii au numit statele socialiste democrate “nanny states” (de la cuvântul „nanny” care înseamnă bonă sau doică”) ori „welfare states / state asistențiale”. Noi le numim „state providențiale”. Și România a devenit un fel de „nanny state”, dar, din lipsă de bani, nu în aceeași măsură ca statele mai afluente occidentale.

În aceste zile de pandemie statul a dovedit că vrea și are capacitatea să se ocupe de noi. Peste tot se dau ajutoare de șomaj, milioane de muncitori sunt în șomaj tehnic, statul dă măști populației pe gratis, concediile sunt prelungite, salariile unor persoane cresc semnificativ, firmele (mici ori mari) sunt sprijinite cu sume mari de bani de către stat pentru a nu da faliment. Lista acestor ajutoare devine tot mai lungă de la zi la zi, sumele alocate cresc exponențial, și așa devenim tot mai dependenți de stat și de abilitatea lui de a ne ține protejați.

Read more

OBLIGATIVITATEA VACCINARILOR SUBMINEAZA DREPTURILE PARENTALE: SPUNEM NU!

In masura in care putem, analizam, din perspectiva valorilor, diverse proiecte legislative importante care intra in dezbatarea nationala. Ne intrebam, e el bun pentru noi, comunitatea crestina? Ne promoveaza ori inhiba drepturile ori valorile? In cazul de fata, legea privind vaccinarea persoanelor in Romania, submineaza drepturile parentale. Colegii nostri din alte grupuri pro-familie au facut o treaba buna informind publicul din Romania asupra pericolelor continute in proiectul de lege. [Link: https://luptapentruviatata.wordpress.com/2020/01/30/va-rog-de-dragul-sanatatii-si-a-vietii-dvs-si-a-celor-dragi-dvs-informati-va-implicati-va-si-transmiteti-mai-departe-partea-i/]

Argumente impotriva legii vaccinarilor

In opinia lor: (1) Romania va putea deveni o colonie a marilor companii farmaceutice care produc vaccinele; (2) nu suntem informati privind efectele negative ale vaccinelor; (3) pedepsele sunt exorbitante si neconstitutionale in cazurile in care parintii nu se conforma cu viziunera statului privind vaccinarea; (4) companiile farmaceutice de azi nu poseda altruismul, onestitatea intelectuala ori statura morala a persoanelor extraordinare din trecut care au descoperit medicamente de prevenire a bolilor molipsitoare (pojar, tuberculoza, SIDA, boli transmisibile).

Acestia din urma au studiat in laboratoare ani de-a rindul din pura compasiune pentru cei suferinzi fara sa se imbogateasca. Companiile farmaceutice, insa, o fac pentru profit. Isi asuma un risc intentionat si aloca, din start, sume enorme pentru a plati daunele impuse de tribunale. Dar, in final, profitul, mai mult ca sanatatea oamenilor, este tinta principala a eforturilor lor.

In opinia noastra legea privind vaccinarea romanilor submineaza drepturile parentale. Ca de obicei, statul secular cauta sa ne exproprieze autoritatea parentala. Face aici refetinta la  Articolul 21.

Ne preocupa PREZUMPTIA CONSIMTAMINTULUI (Articolul 21.3). Statul presupune ca parintii consimt ca fii si fiicele lor sa fie vaccinate. Ne pronuntam de multi ani impotriva prezumptiilor legiferate de stat pentru ca ele submineaza drepturile omului. S-a discutat si inca se discuta: (1) prezumptia donarii de organe: ne opunem; (2) prezumptia ca oamenii in virsta care bolesc si zac in pat prefera sa fie eutanasiati in loc sa traiasca: ne opunem; (3) prezumptia ca parintii sunt de acord ca educatia sexuala sa fie predata in scoli: ne opunem.

Read more