Alianta Familiilor din Romania

Propaganda homosexuală în şcoli. Cazul colegiului G. Coşbuc

Agenda homosexuală

"Agenda homosexuală" reprezintă ansamblul acţiunilor pe care le derulează activiştii homosexuali, pas cu pas, pentru a-şi atinge scopurile legate de obţinerea tot mai multor drepturi şi de forţarea societăţii să accepte homosexualitatea ca pe un comportament normal. În ansamblu, aceste acţiuni alcătuiesc o strategie minuţioasă, cu măsuri mai mult sau mai puţin vizibile sau oculte, fiind implicat un întreg arsenal de iniţiative, de la acţiuni aparent nesemnificative, până la măsuri făţişe de intimidare şi acuzare a opozanţilor.

Privind în retrospectivă agenda homosexuală din România, putem vedea că la început a fost dezincriminarea relaţiilor homosexuale – eliminarea articolului 200 din Codul Penal. La acel moment, mulţi au crezut că e vorba doar despre asta şi că lucrurile se vor opri acolo. După ce au obţinut eliminarea articolului 200, activiştii homosexuali au trecut la pasul următor: implementarea legislaţiei anti-discriminare, introducându-se aşa-zisa "orientare sexuală" (doar cea homosexuală, nu şi pedofilia şi zoofilia, încă) printre criteriile posibile pentru (ne)discriminare. Au urmat paradele publice şi apoi pretenţia de legalizare a căsătoriilor între acei bărbaţi îmbrăcaţi în femeie şi vopsiţi pe faţă.

Activiştii homosexuali ştiu că, pentru a scăpa de opoziţia societăţii faţă de aceste comportamente, trebuie în primul rând să lovească în reperul moral al societăţii – credinţa (Biserica şi orice manifestări sociale ale acesteia) – şi, în al doilea rând, să educe noile generaţii ca să fie "tolerante" faţă de ei. Nu e de mirare că homosexualii semnează toate scrisorile publice împotriva Bisericii alături de celelalte organizaţii creştinofobe. Şi, ca la orice organizaţie, întrucât puterea stă în numărul de membri, "educarea" celor mici vine la pachet cu racolarea de noi practicanţi. "Georgel, dacă crezi că ai sentimente faţă de Viorel, poţi să i-o spui şi să experimentezi lucruri noi împreună cu el".

Ca să poţi desfăşura aceste activităţi propagandistice, într-o societate care taxează ca atare perversiunile, trebuie să le vopseşti într-o culoare acceptabilă şi, ideal, într-una care să nu poată fi respinsă. În cazul de faţă, culorile se cheamă "toleranţă" şi "nediscriminare". Astfel, poţi să promovezi orice perversiuni dacă le incluzi la categoria "minorităţi" şi "orientare sexuală", pentru că acestea sunt noile vaci sfinte ale democraţiei şi nimeni nu are dreptul sau curajul să comenteze la adresa lor.

Ca să forţeze acceptarea socială a acestor perversiuni, o strategie a activiştilor este aceea de a pune aceste comportamente alături de nişte trăsături umane înnăscute, cum ar fi culoarea pielii. Desigur, nimeni nu prea are timp să se gândească că aşa-zisele "minorităţi sexuale" (caracterizate prin comportamente sexuale liber alese) nu au ce căuta alături de minorităţile etnice (trăsături înnăscute, date de natură). Activiştii îşi promovează obiceiurile sub titluri cum ar fi "Luna istoriei negrilor şi a homosexualilor". Cine îndrăzneşte să obiecteze, este acuzat că îi discriminează pe... negri sau pe ţigani.

Vorbind de ţigani, în cadrul aceleiaşi strategii de vopsire a propagandei lor în culori acceptabile, activiştii homosexuali au reuşit să înhame la căruţa lor o asociaţie a ţiganilor, Romani Criss, care a ajuns să nu se mai ocupe de drepturile acestei etnii, ci de drepturile homosexualilor.

Cazul colegiului "George Coşbuc" din Bucureşti

Colegiul bilingv George Coşbuc intră în categoria liceelor "bune" din Capitală, aici, aşa cum o arată numele, punându-se accent pe limbile străine. În acest sens, colegiul are legături educaţionale cu câteva ambasade, derulând programe lingvistice pentru elevi.

Cu unele ambasade au o bună colaborare şi homosexualii. Ambasade ca ale Olandei, Cehiei, Franţei şi Marii Britanii sunt promotoare active ale perversiunilor în ţara noastră, încât până şi ambasadorii lor participă la respingătoarele parade stradale. Aşa că homosexualilor le-a venit ideea să introducă acţiunile propagandistice, prin intermediul acestor ambasade, în acele instituţii de învăţământ care derulează programe de cooperare cu acestea. Colegiul bilingv "George Coşbuc" a părut a fi un punct de pornire potrivit.

Homosexualii au găsit repede 1-2 profesori dornici să-şi arate zelul în promovarea "toleranţei" şi "diversităţii" înaintea ambasadelor care îi pot trimite la cursuri de perfecţionare la Londra sau Paris.

Anul 2012 a fost un an de început. Acţiunile propagandistice s-au desfăşurat relativ discret, părinţii trezindu-se în faţa unei situaţii neobişnuite şi neştiind cum să reacţioneze. Au reacţionat însă în 2013, înfruntând opoziţia obraznică a profesoarelor Roxanei Marin şi Ioana Nanu – agentele homosexualilor – dar şi a unor părinţi "deschişi la minte", care nu au nici o problemă dacă copiii lor vor practica aceste lucruri. În special profesoara de engleză Roxana Marin s-a remarcat printr-un zel agresiv în această direcţie şi printr-un limbaj golănesc la adresa elevilor care nu sunt de acord cu activismul ei. Declaraţiile părinţilor stau mărturie.

După ce nu a reuşit să discute problema efectiv cu conducerea colegiului, câţiva părinţi au apelat la forurile superioare şi la mass-media. Inspectoratul Şcolar a demarat o anchetă (la ora la care a fost scris acest material, rezultatele nu au fost comunicate încă), dar şi replica activiştilor, speriaţi că ar putea pierde din mână acest cap de pod pe care l-au obţinut în şcolile româneşti. Această replică s-a concretizat printr-o scrisoare trimisă de asociaţia ţiganilor Romani Criss (?!) – o anexă a asociaţiei homosexualilor, aşa cum am arătat mai sus – prin care s-a încercat intimidarea autorităţilor şi acuzarea lor de intoleranţă.

Pentru homosexuali, miza în acest conflict este mare. Am explicat dorinţa lor de a intra în şcoli pentru a educa şi racola copii. Dacă ei pierd colegiul George Coşbuc, li se vor închide şi uşile celorlalte şcoli. În acelaşi timp, acest colegiu reprezintă un precedent al "toleranţei" pe care îl vor invoca atunci când vor aborda alte şcoli. "Dacă George Coşbuc ne-a primit, voi de ce nu ne primiţi?" Şantajul şi ameninţarea subtila cu acuzaţiile de discriminare îi pot intimida pe directorii altor şcoli, făcându-i să le deschidă uşa homosexualilor către copii.

În felul acesta, şcolile româneşti vor cădea una după alta în plasa propagandei homosexuale, activiştii având acces liber la copiii de toate vârstele, lucrurile urmând să avanseze destul de mult până se vor dezmetici părinţii şi vor realiza ce se întâmplă cu copiii lor.

De menţionat şi faptul că în zilele în care s-au petrecut aceste lucruri la George Coşbuc, homosexualii invitaseră la Bucureşti un profesor olandez susţinător al pedofiliei!

Ce e de făcut

Primii şi cei care trebuie să reacţioneze la aceste încercări de racolare a copiilor sunt părinţii. Şcoala trebuie să formeze caractere, nu să le strice; ea trebuie să pregătească cetăţeni responsabili pentru societatea de mâine, nu indivizi devianţi cu atitudini distructive la adresa comunităţii şi a structurii sociale în ansamblu. Perversiunile sexuale despre care vorbim aici şi propaganda lor sunt o ameninţare atât pentru instituţia familiei şi implicit pentru baza societăţii, cât şi pentru libertatea de exprimare şi de conştiinţă, dat fiind că activiştii încearcă să folosească pârghii juridice pentru a le închide gura celor care obiectează la adresa lor, pe criterii religioase sau pur şi simplu de conştiinţă.

În aceeaşi perioadă în care homosexualii se manifestau liber la colegiul George Coşbuc din Bucureşti, la o grădiniţă din ţară un părinte reacţiona prompt faţă de ideea perversă a unei educatoare de a-i invita pe cei mici să vină a doua zi îmbrăcaţi potrivit sexului opus. Educatoarea respectivă a declarat că iniţiativa a fost mai mult o glumă, încercând să minimizeze impactul psihologic asupra copiilor. Inconştienţă sau nu, ideea educatoarei este condamnabilă. Reacţia părintelui a stopat în cele din urmă iniţiativa, lucrurile revenind, cel puţin deocamdată, la normal.

Un avantaj pe care îl pot avea homosexualii constă tocmai în lipsa de informare a părinţilor cu privire la ce se petrece în şcoala copiilor lor, dar şi în indiferenţa acestora, în special a celor care au căzut în plasa propagandei despre modernism şi toleranţă şi care nu realizează că ei vor fi primii care se vor confrunta cu copilul stricat devenit adult deviant.

Puteţi afla mai multe informaţii despre comportamentul şi propaganda homosexuală pe siteul www.homosexualitate.ro.

pagină sus