O serie de legiuitori, judecători, juristi si educatori din America, Marea Britanie, Canada si din alte tări vor să făurească o lume liberă de opresiune si ură. Vor să promoveze o eră a tolerantei si întelegerii. Doresc o societate în care toti sunt acceptati, unde nimeni nu este condamnat, unde fiecare se simte validat din punct de vedere emotional, unde nu mai sunt rănite sentimentele nimănui.

Aceasta sună ca un vis foarte nobil, dar versiunea lor la acest vis este de fapt un cosmar.

Este o lume în care delimitarea dintre bărbătesc si femeiesc nu mai există. Un loc în care nu doar că este la fel de normal a fi homosexual sau bisexual ca a fi heterosexual, ci un loc în care fiecare persoană are la dispozitie o multitudine de optiuni – cu aprobarea deplină a întregii societăti – pentru a se îmbrăca, actiona sau chiar de a exista biologic ca bărbat, femeie sau orice între cele două. Un loc în care politistul, profesorul, preotul sau presedintele poate fi un bărbat îmbrăcat într-o rochie, pe tocuri, si oricine are ceva de obiectat la o asemenea caricatură poate fi redus la tăcere prin forta legii.

În această lume utopică nu mai există o presiune asupra tinerilor să se căsătorească, presiune asupra celor căsătoriti să rămână împreună, presiuni asupra părintilor să facă sacrificii pentru copiii lor, sau presiuni asupra copiilor să recunoască autoritatea părintilor. Cu alte cuvinte, o lume în care sunt subminati stâlpii de rezistentă ai vietii de familie.

Promotorii acestei viziuni trec cu vederea, ignoră, resping si ridiculizează orice dovadă care indică erorile din gândirea lor. Iar în această privintă, dovezile sunt cât muntii. Dovezi care indică diferente emotionale, biologice si mentale între bărbat si femeie. Dovezi care arată avantajele căsătoriei traditionale atât pentru sot si sotie, cât si pentru societate în ansamblul ei, precum si costurile ridicate ale renuntării la căsătoria traditională. Dovezi care arată deosebitele avantaje pe care le au copiii – la nivel de sigurantă personală, rezultate la scoală, bine financiar, stabilitate emotională, respect de sine si asimilarea într-o viată de adult civilizată – pentru acei copii care cresc sub acelasi acoperis cu părintii biologici, o schemă întemeiată pe o relatie puternică si stabilă între un bărbat adult si o femeie adultă.

Totusi, acei indivizi care contestă această realitate detin unele dintre cele mai puternice functii din lumea occidentală.

Aceasta este starea societătii umane, după zeci de ani în care s-a tot săpat la temelia familiei traditionale. Opinii care caracterizau cândva marginea societătii îsi croiesc acum drum în sălile de judecată si camerele legislative. Pas cu pas, diferiti activisti lucrează la transpunerea viziunii lor bolnave în realitate, promovând agresiv noi legi si umplând dosarele de caz cu noi precedente care le dau posibilitatea să reducă la tăcere orice observatie contrară lor.

Una dintre cele mai recente victorii ale lor a avut loc în statul California, în octombrie 2007. Guvernatorul statului a promulgat patru legi, dintre care trei incriminează comportamentul considerat discriminatoriu la adresa travestitilor, bisexualilor si homosexualilor (a patra lege le permite perechilor de homosexuali să detină acelasi nume de familie, ca si cum ar fi căsătoriti). În mod special, una dintre legi blochează finantarea de către stat a oricăror organizatii care s-ar face vinovată de asemenea discriminare; o altă lege afirmă că nici o scoală publică nu poate "promova o atitudine discriminatorie", iar o a treia lege le cere scolilor publice să afiseze la vedere politici anti-discriminare.

În aceste legi, termenul "discriminare" este definit foarte larg si include orice atitudine la adresa cuiva, pe bază de "sex". Dacă nu stiti ce înseamnă astăzi acest termen, noua lege californiană vă explică. "Sexul... include identitatea sexuală, înfătisarea sexuală si comportamentul sexual ale unei persoane, indiferent dacă acestea sunt sau nu asociate în mod stereotip cu sexul înnăscut al acelei persoane". Cu alte cuvinte, dacă Nelu vrea să se rujeze, să poarte dresuri tip plasă si să-si spună Neli, legea obligă acum pe toată lumea să se facă că acesta este un comportament absolut zdravăn.

Discriminarea include acum orice actiune "percepută" ca tratament diferit fată de un comportament "perceput" ca nespecific unui bărbat sau unei femei. Include orice lucru care ar putea sugera că un copil care locuieste cu tatăl si cu mama sa biologică ar avea vreun avantaj fată de un altul care locuieste cu tatăl său homosexual sau cu mama sa lesbiană, care au mai multi parteneri/partenere. Ar putea include acele firme care îi tratează diferit pe travestitii care se prezintă la interviuri pentru o slujbă. Ar putea include o referire la familie într-un manual de scoală, fără mentiunea că familie înseamnă si o pereche de homosexuali. Puteti fi sigur că niste avocati zelosi abia asteptă să testeze noile legi pe niste "infractiuni" de genul acesta.

California este acum unul dintre cele nouă state americane care au legi explicite împotriva discriminării transsexualilor. Până la sfârsitul lunii ianuarie, în alte patru state vor fi în vigoare legi similare. Astfel, în ciuda bunului simt, confuzia sexuală este protejată acum prin lege – este asezată în aceeasi categorie de realităti biologice cu rasa sau sexul.

Implicatiile acestor legi sunt uriase. Universitătile din Statele Unite au acum cămine, toalete si vestiare comune pentru băieti si fete; activistii transsexuali fortează acum adoptarea unor asigurări de sănătate care să acopere si tratamentul cu hormoni si interventiile pentru "schimbare de sex". Anul trecut, sistemul de adăposturi pentru săraci din New York, care îi separă pe bărbati de femei, a început să-i lase pe oameni să decidă care adăpost doresc să folosească, în functie de ceea ce se simt – bărbat sau femeie. Unii activisti încearcă să deschidă usa toaletei sau vestiarelor pentru fete pentru tot felul de Nelu-devenit-Neli. Astfel, pentru a proteja drepturile unui bărbat care spune că se simte mai bine ca femeie, legea este gata să calce în picioare dreptul femeilor care se simt mai în sigurantă în toaletele publice în care nu au cum să pătrundă bărbati perversi.

Acesta este adevărul. Dacă credeti cumva că acesti activisti propovăduiesc toleranta, mai gânditi-vă. Viziunea lor despre lume este una profund intolerantă. Ei cer ca lumea să se conformeze gândirii lor.

Presiunile pentru drepturile transsexualilor aduc cu o misiune religioasă, menită a converti inima oamenilor. Aici, misionarii vor ca societatea să se lepede de atasamentul ei "arhaic" fată de familia traditională si să devin adeptii cauzei travestismului, homosexualitătii si bisexualitătii. Numai o victorie completă îi poate multumi. Până când activistii nu-si realizează acest scop întunecat – fiecare individ, un adept convins – ei îsi vor continua lupta folosind fiecare mijloc de presiune pe care-l au la îndemână.

În aparentă, să previi ca societatea să-i "inoportuneze" pe cei nesiguri de identitatea lor poate suna ca un scop nobil. Însă solutia este cu mult mai rea decât boala. În loc să-i ajute pe oameni să-si depăsească gândurile si înclinatiile care conduc la un comportament distructiv, depresiv si antisocial, activistii homosexuali îi încurajează si îi atâtă, în timp ce îi fortează si pe ceilalti să accepte. Pretinzând că rezolvă o problemă, ei nu fac decât să o amplifice înzecit.

Numeroase studii demonstrează că familia traditională, formată dintr-un bărbat si o femeie, reprezintă situatia ideală pentru cei implicati, si pentru societate, în general. Aceasta este realitatea, indiferent de cât vor unii să afirme altceva, pentru a nu jigni sentimentele unora. Într-adevăr, în lumea noastră nefericită, dintr-o varietate de motive, multi oameni nu au acest ideal si nici nu-l pot dobândi. Totusi, realitatea rămâne – este în interesul si spre binele tuturor să promovăm acest ideal cât mai mult posibil.

pagină sus