TRANSUMANISMUL ORI DORINTA OMULUI DE A NU MAI FI OM

Subiectul de astazi e putin cam sec dar important. Intr-o singura propozitie simpla poate fi descris ca dorinta omului de a nu mai fi om. De citeva decenii incoace se simte o tentatie parca imposibil de oprit care amageste pe omul post-modern – dorinta lui spre dezumanizare. Incepind cu mai bine de o suta de ani in urma, dar mai ales din anii 60 ai veacului trecut incoace, credinta si confidenta omului in stiinta, tehnologie si inteligenta artificiala l-au ispitit sa dechida cutia Pandorei si mai larg, spre o dimensiune pina acum cunoscuta doar in mitologie – aceea a fiintei post-umane, o fiinta de tip hibrid, in parte homo sapiens si in parte robot. Homo sapiens vrea, cere si aspira spre dezumanizare, in mod constient, calculat si persistent. Ideologia si preocuparea intelectuala care anima acest obiectiv e transumanismul, un subiect la care am mai facut aluzii din cind in cind, dar caruia nu i-am acordat, pina in prezent, un comentariu aparte.

Subiectul transumanismului e dificil din mai multe puncte de vedere. In primul rind, asa cum afirmam mai sus, e un subiect cam sec si nu de un interes vast. El poate fi explicat mai mult din perspectiva tehnologiei si a bioeticii care, la rindul lor, pentru a fi intelese cu cit mai multa accuratete, necesita o expertiza aparte. Limbajul transumanismului e deasemenea dificil de inteles, iar vocabularul lui, in majoritatea lui covirsitoare de origine anglo-saxona, e dificil de aplicat in limba romana pe intelesul oamenilor de rind. Subiectul insa e extrem de important pentru ca transumanismul impune autoextinctia fiintei umane in favoarea unei fiinte neumane ori transumane. Argumentul principal in spatele transumanismului nu e greu de inteles: transumanismul e o continuare a procesului evolutiei fiintei umane. Daca pina acum, asa dupa cum spun evolutionistii, evolutia fiintei umane a fost determinata de factori naturali si biologici, in primul rind selectia naturala, homo sapiens a dobindit capacitatea de a-si croi si determina propria evolutie, dar nu prin metode naturale ori biologice ci prin tehnologie. De acum inainte, afirma transumanistii, nu factorii naturali ci tehnologia determina evolutia fiintei umane. Daca crezi in evolutie de ce sa nu crezi in continuarea acestui proces? Evolutionismul a deschis orizonturile omului spre transumanism, spre dezumanizare. Transumanistii vad fiinta sapiens ca pe una imperfecta si finita. Evolutia naturala nu l-a facut perfect si nici nu a completat procesul de evolutie . Mai e de lucru pentru a transforma fiinta umana intr-o fiinta desavarsita. In veacul post-modern in care ni se da sa traim, omul se poate perfectiona pe sine insusi cu ajutorul tehnologiei. Nu e vorba doar de ridicarea performantei fiintei umane ci de transformarea ei radicala, dintr-o fiinta compusa din carne, singe si oase intr-una facuta din cabluri, metale, si materiale plastice.
 
Transumanismul si lumea postmoderna
Intre noi sunt tot mai multe fiinte sapiens nemultumite sa fie limitate doar la nivelul de a fi sapiens. Doresc ceva mai mult. Credinta lor e in tehnologie, sunt fascinati de ea si isi pun speranta si viitorul in ea. Acesti oameni sunt utopicii tehnologi. Ne promit viata vesnica si transformarea omului din fiinte muritoare in fiinte nemuritoare. Vocea lor devine tot mai puternica si se aude peste tot. Pentru acesti sapiens tehnologia simbolizeaza credinta lumii postmoderne, dar si a lumii postumane – credinta in tehnologie. Asa dupa cum majoritatea vasta dintre noi avem credinta in Dumnezeu, utopicii tehnologi cred in tehnologie. Tehnologia ii mintuie, ii elibereaza de limitele impuse noua de natura, si asemena lui Promoteu, cauta sa fure de la Dumnezeu abilitatea de a transforma, de a trece din starea de fiinte create in fiinte ori entitati care ele creaza pe altii. Este o credinta care ispiteste si e periculoasa.
E bine stiut ca tehnologia influenteaza cultura contemporana in dimensiuni mai mult sau mai putin subtile. Le simtim cu toate ca nu ni le putem explica prea bine. De fapt, am putea spune ca tehnologia nu doar defineste cultura  dar este si pe punctul de a forma o civilizatia noua – o civilizatie tehnologica. Din perspectiva tehnologiei, lumea contemporana e pe punctul de a se lansa intr-un viitor necunoscut. Unul determinat nu de ratiune ci de tehnolgie. Am trecut deja din societatea industriala in societatea digitala. Este o tranzitie care a avut loc ca urmare a evolutiei culturii in una in care fiintele umane doresc sa stapineasca mediul dar si natura umana. Ce e unic si periculos, insa, in aceasta tranzitie, este ca ne confruntam cu posibilitatea de a pierde controlul asupra procesului de transformare si a tranzitiei din fiinte umane in fiinte transumane. Tehnologia e peste tot. Fara ea nu am mai putea functiona ca indivizi, societate, ori societate globala. Tehnologia a transformat cultura noastra in una populata de ceea ce oamenii de stiinta numesc “transapiens”, adica fiintele “transapiente”. Dezvoltarea tehnologiei nu mai poate fi oprita si, pentru a fi stapinita, zic transumanistii, e nevoie de o specie noua, numita “transapienta” ori “postumana”. Ganditorii pasionati de subiect atentioneaza ca sinteza intre tehnologia postmoderna si homo sapiens poate produce fie o civilizatie noua fie sfarsitul ei.
 
Gandirea transumanista
Amenintarea principala, insa, nu vine din partea tehnologiei in sine, ci din partea unei miscari intelectuale nihiliste si anarhiste tot mai influente care ispiteste mintile oamenilor sa accepte un viitor presupus mai bun, acela post-uman. De fapt, sondajele de opinie indica, simultan, o descrestere constanta a ingrijorarii oamenilor ca fiinta sapiens ar putea scapa tehnologia de sub control, si o crestere a increderii si credintei lor in tehnologie si stiinta. Procentul celor care agreaza cu clonarea umana, de exemplu, e in crestere. Intr-o mare masura, explozia tentatiei spre o lume post-umana a fost generata si de miscarea ecologista, oamenii fiind convinsi ca puritatea mediului poate fi restabilita doar prin anihilarea fiintei umane. Spre deosebire de sapiens, fiintele post-umane nu produc bioxid de carbon, nici nu depind, pentru viata, de natura ori mediu.
Subiectul transumanismului e vast. Amintim, spre surprinderea majoritatii dintre noi, existenta chiar si a unei teologii, o interpretare a Scripturii, care sustine procesul transumanist. Celor interesati de subiect le sugeram lucrarea From Human to Posthuman: Christian Theology and Technology in a Postmodern World, (“De la Uman la postuman: teologia crestina si tehnologia in lumea postmoderna”) publicata de Brent Waters, Profesor de teologie din SUA, in 2006. Conform acestor interpretari ale Scripturii, omul, ca fiinta creata de Dumnezeu, a devenit, prin intermediul tehnologiei si a ratiunii, co-creator cu Dumnezeu. Waters nici pe departe nu sustine aceste teorii ci, dimpotriva, le expune si explica de ce sunt gresite. Punctul de retinut este ca tehnologia afecteaza si interpretarea Scripturii si rezulta in erezii. Transumanii gandesc ca suntem fiinte care facem parte dintr-o lume creata, dar procesul de creare nu e complet, iar noi, oamenii, am devenit creatori noi insine.
Waters atrage atentia ca nu mai exista delimitari clare intre natural si artificial, doar informatii si date care pot fi interpretate si procesate intr-o sumedenie de feluri. Credinta speciei sapiens este ca tehnologia poate depasi oricare bariera naturala impusa noua de natura ori de Dumnezeu cind am fost creati. Omul tehnosapiens este un deconstructivist – o fiinta care descompune ceea ce Dumnezeu a creat si reconstruieste realitatea dupa imaginatia si ratiunea lui. In combinatie cu cibernatica, transformarea omului in fiinta postumana poate fi o realitate usor de atins.
 
Transumanismul si autonomia personala
Calea spre transumanist a fost trasata de gandirea post-moderna. Gandirea post-moderna il face pe om sa aspire sa fie ceva ce inca nu a mai fost. Poate ratiunea sa spuna nu acestei tendinte atita timp cit gandirea postmodernista spune da? Daca pina acum istoria lui homo sapiens a fost interpretata ca o traiectorie a progresului, incepind cu era postmoderna se vorbeste despre o traiectorie a procesului de schimbare si transformare. Omul directioneaza evolutia fiintei umane prin tehnologie si stiinta care au devenit fortele dominante si determinante in formarea culturii. Pe linga ele, o influenta deosebita o are si mentalitatea contemporana a autonomiei fiintei umane, obisnuite cu sloganul “fac ce vreau cu viata mea ori trupul meu”! Un exemplu in sensul acesta sunt designer babies, adica copiii nenascuti ale caror calitati fizice si intelectuale sunt desemnate pe perioada gestatiei prin intermediul tehnologiei de catre oameni de stiinta bine platiti. Multi dintre noi calatorim prin Occident ori State Unite si observam reclame uriase pe marginea autostrazilor, fara insa a le intelege sensul. Ele ispitesc cuplurile cu portrete de copii perfecti si cu promisiuni de tipul “children crafted for life”, ori “crafted with care”, adica “copii sculptati (ori fasonati) cu grija ori pentru viata”. Nu exista legi impotriva acestor manifestari ingrijoratoare ale puterii stiintei. Tot mai multi partinti isi aroga dreptul de a-si crea si proiecta proprii copii in laborator cu ajutorul tehnologiei, si a determina calitatile viitorilor lor copii, inclusiv nivelul de inteligenta, dimensiunile si caracteristicile. O pot face pentru ca tehnologia reproductiva si genetica le este pusa la dispozitie, iar legile le permit sa o faca. Acesta, insa, e doar inceputul, principiul autonomiei merding doar intr-o singura directie, spre orizonturi si mai radicale si periculoase si fara drum inapoi. La urma urmelor, daca ratiunea nu mai poate stopa autonomia fiintei umane, cine o poate?
Subiectul autonomiei individuale si al impactul ei asupra gandirii transumaniste a fost discutat in cartea, publicata in 1999 de Katherine Hayle, How We Became Posthuman (“Cum am devenit post-umani”). Ea explica aparitia si evolutia, concomitent, a ciberneticii, de partea stiintei si a tehnologiei, si a notiunii de autonomie personala de partea omului. Procesul de fuzionare a acestor doua dimensiuni a inceput dupa al Doilea Razboi Mondial, obiectivul ultimei faze fiind exercitarea de catre om, prin intermediul tehnologiei, a controlului maxim al viitorului evolutiei fiintei umane. Ganditorii acestor decenii creionau un viitor in care toate liniile de demarcare intre viata artificiala si biologica, intre fiintele umane si fiintele artificiale (roboti) vor fi eliminate. Ne indreptam oare spre un astfel de viitor? Cine dintre noi il va apuca?
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI 
 
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: “Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. … Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului“. Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
Share this: